Recomandare – esențial!
Gen: Dramă, Dragoste
Regie: Wong Kar-wai
Distribuție: Maggie Cheung, Tony Leung
Durată: 1 h. 38 min.
Rating IMDB: 8.1
Despre: În Hong Kong-ul anilor 60, doi vecini care își suspectează partenerii de viață că ar avea o relație extra-conjugală, devin foarte apropiați, între ei înfiripându-se o relație platonică.
Review by Lia.C: Cel mai de succes film al lui Wong Kar-Wai este, după cum sugerează însuși titlul și chiar întreaga filmografie a acestui regizor atât de specializat în domeniul arthouse, un film de mood, un film care îți cere o anumită dispoziție pentru a putea fi apreciat la adevărata lui valoare. Și chiar dacă nu ești neapărat în dispoziția necesară pentru dragoste, această peliculă, nominalizată la Palme d’Or și datorită căreia Tony Leung a câștigat premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, tot arată la ce nivel înalt se situează, măcar prin toate detaliile tehnice de care Wong se folosește.
In the Mood for Love nu are nevoie de cuvinte pentru a te face să trăiești alături de cei doi protagoniști ai filmului, și asta în mare măsură grație talentului exorbitant de care aceștia dau dovadă, cu precădere sus-menționatul Tony Leung. O privire, un zâmbet, un gest sunt suficiente pentru a ilustra evoluția relației dintre cei doi, care pornește de la simpli vecini până la victime ale infidelității care dezvoltă o prietenie cu nuanțe vagi, adesea confuze. Chiar și multele lor întâlniri pe scări, deși filmate din același unghi, sunt mereu diferite, deoarece ei mereu sunt alții – mai triști, mai veseli, mai apropiați. În majoritatea timpului, nu ai idee dacă discuțiile dintre cei doi sunt sincere și naturale sau o încercare de a înțelege modul în care au ajuns în această situație, prin reconstituirea drumului infidelității soților lor. Dacă unele scene par banale și statice, marcate doar de un slow-motion agonizant în care nu ai habar „ce a vrut să spună autorul”, asta e pentru că personajele însele sunt confuze, indecise, lipsite de siguranță și claritate în viața lor. Iar dacă efectele de încetinire a imaginii de care Wong s-a folosit mai des au fost până acum de tipul step printing (un slow-motion sacadat, sugerând adesea o stare de urgență, dar și de izolare față de marea mulțime a Hong Kong-ului), aici slow-motionul este unul clasic, fiindcă nu ne mai confruntăm cu peisajele nocturne urbane, invadate de lumini neon, cu care Wong și-a stabilit stilul caracteristic.
Lumea protagoniștilor pare extrem de restrânsă, limitându-se, practic, la muncă, locuință și câteva străzi lăturalnice. Însă spațiul lor de locuit atât de îngust oferă ocazia unor unghiuri de filmare inedite și netradiționale. Multe dialoguri se desfășoară având un singur interlocutor pe ecran, iar cadrele sunt adesea filmate folosind tehnica în ramă: personajele sunt încadrate atât de ecranul fizic pe care rulează filmul, dar și de diverse obiecte mundane, precum oglinzi, uși, ferestre sau chiar pături de sub care pare că îi privești, contribuind la crasa lipsă de intimitate pe care atât clădirea, cât și atmosfera specifică vremii o conferă.
In the Mood for Love alcătuiește o trilogie neoficială, alături de Days of Being Wild și 2046, în mijlocul cărora se situează din punct de vedere cronologic. Recomand cu mare căldură oricărui pasionat de acest gen de filme să le urmărească în această ordine, mai ales dacă dorește să înțeleagă mai bine nu doar povestea lor, dar și contextul politic al Hong Kong-ului și obsesia timpului care au amprentat atât de puternic lucrările lui Wong Kar-Wai.
No Comments