Recomandare – decent!
Gen: Acțiune
Regie: Cedric Nicolas-Troyan
Distribuție: Mary Elizabeth Winstead, Miku Martineau, Woody Harrelson
Durată: 1 h. 46 min.
Rating IMDB: 6.3
Despre: O asasină este otrăvită în timpul ultimei sale misiuni, ea mai având de trăit doar 24 de ore, ore pe care le petrece vânându-i pe cei care au comis fapta respectivă.
Rant: Foarte rar mai găsești un film de acțiune a cărei premisă să nu fie centrată în jurul protagonistului, de obicei specialist în ceva, care participă la așa numita ”ultimă misiune după care mă retrag”, iar ceva îi va da peste cap toate planurile, acesta/aceasta ajungând să lupte pentru propria supraviețuire. Nici Kate nu vine cu ceva nou, acesta luând acest tip de poveste și încercând să vină cu propriul twist, în ultima sa misiune protagonista a fost infectată cu un virus ucigaș, ei mai rămânându-i în jur de 24 de ore pentru a găsi cine a făcut-o și pentru a se răzbuna. Singurule lucruri ce o țin în viață sunt injecțiile cu adrenalină pe care și le administrează, aducând aici aminte de Crank, dar și o puternică dorință de a-și termina misiunea.
Mary Elizabeth Winsted este o actriță care, de la Scott Pilgrim încoace, îmi face o plăcere imensă să o urmăresc. La fel se întâmplă și aici, ea făcând o treabă exemplară de a ne purta alături de ea în ultima sa misiune. Plină de vânătăi, acumulând tăieturi, arsuri dar și fiind măcinată în interior de un virus letal, aceasta reușește să pună un picior în fața celuilalt pe drumul spre răzbunare, drum înțesat de trepădușii unui clan Yakuza care o urmăresc aproape la tot pasul.
Am uitat să menționez că acțiunea are loc în Japonia și ne poartă prin viața de noapte a capitalei, înțesată de neoane și de clădiri pe care rulează secvențe din anime. Filmul este și un perpetuu asediu vizual Cedric Nicolas-Troyan știind să își miște camera cu multă tenacitate, oferindu-ne câteva shoturi superbe, dar și secvențe de acțiune bine coregrafiate dar și incredibil de sângeroase (așteptați-vă la multe cuțite băgate prin gât sau morți cât mai explicit posibile)
Fiind un film atât de clișeic, aceasta chiar ar fi beneficiat de un villain memorabil care să îi facă viața grea protagonistei, dar din păcate nu prea găsim așa ceva, cel mai bun la acest capitol fiind cântărețul/actorul Miyavi, care interpretează un boyfriend de cap Yakuza, tatuat din cap până în picioare, care reprezintă și cel mai redutabil adversar al protagonistei. Woody Harrelson își telefonează rolul în mod aproape execrabil, părând mai mereu a fi în grabă pentru a-și încasa cecul, cu siguranță unul generos. În schimb juna Miku Martineau are o prezență pe cât de exuberantă, pe atât de prost scrisă, dar măcar pare a se distra de minune alături de titulara Kate.
Kate funcționează ca o poveste familiară pe ritmuri de J-Pop într-un Tokyo neon, bulversant, plin de Yakuza și de caft de bună calitate, un efort decent dar parcă doar anul acesta am avut alți 3 sau 4 asasini încât te și întrebi, mai au de unde să ucidă oameni, nu rămân fără ținte dacă aceștia vânează doar persoanele ce comit fapte rele? Pe când oare un cross-over între John Wick, Nobody și Gunpowder Milkshake?
No Comments