Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Regie: John Hughes
Distribuție: Emilio Estevez, Paul Gleason, Anthony Michael Hall, Judd Nelson, Molly Ringwald, Ally Sheedy
Durată: 1 h. 37 min.
Rating IMDB: 7.8
Despre: Cinci liceeni cât se poate de diferiți sunt forțați să petreacă o zi sâmbătă în detenție școlară, sub stricta supraveghere a directorului. Însă adevărurile care iasă la iveală în timpul acestei experiențe, s-ar putea să le schimbe restul vieții lor de școlari.
Rant: John Hughes a fost pe bună dreptate considerat tăticul filmelor cu și despre adolescenți ale anilor 80/90. În CV-ul său regăsim titluri celebre, la care a lucrat fie în calitate de regizor, producător sau scenarist, cum ar fi: Sixteen Candles, Uncle Buck, Ferris Bueler’s Day Off și să nu uităm de trilogia Home Alone. De tânăr el a început să scrie pentru diverși comici, materialele sale fiind mereu lăudate. Încă de pe atunci se putea remarca faptul că reușea să simtă tinerii vremii, să le „vorbească limba”, filmele sale mereu rezonând cu aceștia. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este The Breakfast Club.
Întreaga acțiune a filmului se petrece într-o zi de sâmbătă, când cinci liceeni care s-au abătut de la regulile școlii într-un fel sau altul, sunt chemați pentru a petrece o zi în detenție. Aceștia sunt cât se poate de diferiți, întruchipând astfel cinci stereotipuri fundamentale ale tineretului din acea perioadă. Avem astfel tipul dur, vulgar și rebel (Judd Nelson) a cărui existență este doar pentru a-i enerva pe cei din jur, prințesa balului (Molly Ringwald care revine să colaboreze cu Hughes după Sixteen Candles), tipul sportiv (Emilio Estevez – pentru cei care nu știu, fiul lui Martin Sheen și fratele lui Charlie Sheen), tipa neurotică, care se ascunde ostentativ în spatele hainelor și a frezei deosebite (Ally Sheedy) și în final tocilarul clasei (Anthony Michael Hall, și el aflat la a doua colaborare cu Hughes). Dacă la început aceștia abia se obosesc să recunoască existența celor din jurul lor, barierele cedează rând pe rând, iar aceștia vor începe să comunice unul cu altul. Și în această simplitate zace întreg farmecul filmului. Hughes nu dorește să aducă răspunsuri la întrebări existențiale, nici să facă revelații cutremurătoare, el ne prezintă doar cinci tipuri de adolescenți, cu motivațiile lor generice, prinși într-o situație care îi forțează să petreacă o jumătate de împreună și să interacționeze unul cu celălalt, în cel mai firesc mod cu putință.
Așa că pregătiți-vă pentru o călătorie în trecutul apropiat, poate chiar să vă revizitați propria tinerețe, dați casetofonul cu „Don’t You Forget About Me” la maxim și mărșăluiți de-a lungul terenului de sport, ridicând glorios un pumn în aer, alături de această vizionare esențială a unui cult classic.
No Comments