Recomandare – musai!
Gen: Acțiune, Dramă, Război, Epic
Regie: Edward Zwick
Distribuție: Tom Cruise, Timothy Spall, Ken Watanabe, Billy Connolly, Tony Goldwyn, Hiroyuki Sanada, Koyuki
Durată: 2 h. 34 min.
Rating IMDB: 7.7
Despre: Căpitanul Nathan Algren, erou al luptelor Americane-Indiene, este angajat pentru a merge în Japonia și a antrena armata imperială japoneză în folosirea armelor de foc și a tacticilor moderne de luptă. Capturat fiind de lordul Katsumoto, Nathan ajunge să îmbrățișeze cultura samurailor și să-și găsească liniștea sufletească alături de aceștia.
Rant: Cu toate că a apărut de multă vreme și îl aveam în vizor de când l-am zărit pe Netflix, inspirat fiind și de perioada petrecută în compania magnificului joc Ghost of Tsushima (care m-a afundat complet în lumea Japoniei feudale), am decis în sfârșit să vizionez și eu The Last Samurai. Tom Cruise, într-un rol de excepție pentru care, cum se putea altfel, a executat și toate cascadoriile singur singurel, alături de veteranul Edward Zwick, care nu se afla la primul său film istoric epic, au creat un film superb.
Inspirat din evenimente și personaje reale, The Last Samurai își spune propria poveste, idealizând totuși Statele Unite drept un motor principal al perioadei care urma să transforme Japonia feudală în Japonia modernă (și anume restaurarea Meiji). Făcând acest lucru însă, filmul își atrage o critică majoră și anume portretizarea samurailor drept nobili și fără cusur care doreau păstrarea statu-quo-ului de dragul păstrării tradiției, fără a atinge faptul că aceștia se opuneau din cauza faptului că își pierdeau statutul social aproape divin față de simplii cetățeni ai țării și drept urmare, toate beneficiile materiale.
Dar poți trece cu ușurință peste aceste aspecte istorice și să te bucuri de cele două ore și jumătate de dramă istorică, cu un Tom Cruise în zi de grație. dar și cu o pleiadă de actori niponi de calibru care aprofundează sentimentul de veridicitate al filmului. Dintre ei se distinge Ken Watanabe, care reușește un rol extraordinar, interpretându-l pe lordul Katsumoto, liderul rebeliunii samurailor. Acesta îi insuflă personajului o aură extraordinară de carismă amestecată cu amenințare, din care ocazional răzbate un spirit iscoditor, ghiduș.
Nathan Algren este un veteran al războiului purtat de americani împotriva indienilor nativi, în general masacre și băi de sânge care l-au lăsat marcat pe viață, o epavă alcoolică cu o ură față de propria rasă. Mânat doar de interese financiare care să îi acopere dependența de alcool, el acceptă oferta unor afaceriști niponi, de a călători în Japonia și de a antrena nou înființata armată imperială japoneză. Fără a ști prea multe despre această țară, Nathan ajunge într-un loc străin, cu obiceiuri ciudate, unde primește spre oblăduire o armată formată din țărani, fermieri și în general oameni cu zero pregătire militară. În ciuda obiecțiilor sale, la scurtă vreme este trimis pentru a împiedica o serie de atacuri asupra liniilor ferate, atacuri efectuate de o armată a unor samurai care nu erau de acord cu rapiditatea cu care Japonia se moderniza pe spatele cetățenilor. Nathan este repede capturat în urma unui meleu sângeros care îi adeverește temerile vis-a-vis de lipsa de pregătire a armatei pe care o conducea, dar spre surprinderea lui, este ținut în viață de către lordul Katsumoto, acesta dovedindu-se a fi nu doar un fin cunoscător al limbii engleze, dar și un excepțional strateg și istoric. Nathan, într-un proces de vindecare al traumelor suferite după masacrarea indienilor, îmbrățișează pe deplin noua și fascinanta cultură a samurailor, ajungând să înțeleagă codul de onoare după care aceștia funcționau. Astfel, alături de protagonist, asistăm la o emoționantă călătorie, atât de auto-cunoaștere cât și de descoperire a unei culturi noi.
Cinematografia este spectaculoasă, decorurile surprinse încântând retina mai mereu (cine ar fi crezut ca Noua Zeelandă poate imita așa de bine Japonia) iar coloana sonoră compusă de eternul Hans Zimmer se potrivește de minune imaginii de Japonie aflată la răscrucea istoriei.
În ciuda inacurateților istorice, tipice unui studio american, filmul este mai mult decât digerabil, aș zice chiar un musai pentru fanii filmelor epice, grandioase, care nu au pregetat nici un bănuț în a oferi un spectacol istoric pe cinste.
No Comments