Loading...
Free Fall (2013) - cronică de F.F.

Free Fall (aka. Freier Fall) (2013) – cronică de F.F.

by Florin Frențiu, iunie 4, 2016

Un film german foarte bun în ciuda subiectului delicat ales şi a imaginilor uşor deranjante pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu acest gen de filme. Este clar că această pelicula nu poate fi gustată de către cei cu anumite prejudecăţi legate de acest gen de filme şi în special de către homofobi, într-o societate nu atât de dezvoltată încât să accepte pe deplin existenţa minorităţilor sexuale.

Ce se întâmplă atunci când un bărbat aparent normal din punct de vedere sexual, cu o viaţă de familie liniştită alături de prietena sa care aşteaptă şi un copil, întâlneşte la locul de muncă (academia de poliţie) un alt bărbat foarte atractiv, care stârneşte în el emoţii şi sentimente nemaiîntâlnite până atunci, (un fel de trigger pentru homosexualitatea sa dormantă/latentă??). Filmul tratează într-un mod foarte interesant acest subiect pentru că practic iubirea dintre 2 fiinţe umane (indiferent sub ce formă se prezintă ea) nu ar trebui să ţină cont de sex, orientare sexuală, religie, rasă, etc.

Ambii actori din rolurile principale (Hanno Koffler şi Max Riemelt) joacă foarte bine în opinia mea şi ridică valoarea filmului. Personajul lui Hanno ne este prezentat ca fiind un timid, un introvertit, nesigur pe sine în ceea ce priveşte propria sa sexualitate şi sentimentele sale (atât pentru prietena Bettina cât şi pentru noul prieten Kay).

La polul diametral opus se află Kay, un bărbat care ştie ce vrea, sigur pe el şi pe sentimentele sale faţă de Marc. Este foarte interesant de urmărit pe durata peliculei interacţiunea dintre cei 2. Scenele de sex dintre aceştia sunt filmate în aşa fel încât să fie realiste şi nu foarte greţoase pentru privitorul de rând. Pe durata filmului sexualitatea lui Marc este într-o continuă schimbare la fel ca şi latura sa emoţională, acesta trecând de la heterosexualitate prin bisexualitate până la homosexualitate spre final, acceptându-şi în sfârşit condiţia delicată şi încercând să fie fericit în propria sa piele, să capete libertatea de exprimare dorită.

Faza de final cu el alergând (fiind în sfârşit sigur pe propria sa sexualitate, pe sentimentele sale) şi desprinzându-se uşor de restul grupului, este revelatoare în acest sens. Filmul ridică multe întrebări dar întrebarea cea mai importantă o pun eu: Ce e mai important? Să fii TU fericit? Sau persoanele la care ţii? Dacă nu poţi face pe nimeni fericit prin alegerile tale atunci nu eşti într-o cădere liberă???

Concluzia pe care eu o trag din acest film este că trebuie să fii onest/sincer cu tine însuţi, indiferent de consecinţe şi de cine poţi răni în acest proces.

Please follow and like us:
error

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Facebook
Facebook
Twitter
RSS
Follow by Email