Recomandare – esențial!
Gen: Acțiune, Arte Marțiale, Clasic
Regie: Quentin Tarantino
Distribuție: Uma Thurman, David Carradine, Lucy Liu, Michael Madsen, Daryl Hannah, Sonny Chiba, Vivica A. Fox, Gordon Liu, Julie Dreyfus, Chiaki Kuriyama, Michael Parks
Durată: 4 h. 07 min.
Rating IMDB: 8.7
Despre: Mireasa (Uma Thurman), o fostă asasină de elită din cadrul grupării Deadly Viper Assassination Squad, este împușcată în cap în ziua nunții sale de către fostul ei șef și amant, Bill, alături de ceilalți membri ai echipei. După patru ani petrecuți în comă, ea se trezește miraculos și descoperă că a pierdut copilul pe care îl purta în pântece. Animată de o dorință mistuitoare de răzbunare, Mireasa își întocmește o listă cu cei cinci responsabili și pornește într-o cruciadă sângeroasă pe glob, din Okinawa până în Mexic, eliminându-și metodic faimoșii foști colegi până la confruntarea finală și inevitabilă cu Bill.
Rant: Kill Bill este al patrulea film din catalogul de filme regizate de Quentin Tarantino. Este un omagiu adus filmelor cu arte marțiale, cinematografia orientală având o foarte mare influență asupra copilăriei regizorului. Această dragoste față de filmele chinezești cu arte marțiale se simte și din durata ridicolă a filmului, acesta înregistrând puțin peste patru ore. Din acest motiv, la lansarea oficială, filmul a fost tăiat în două bucăți, intitulate sugestiv Vol. 1 și Vol. 2, fiind lansate în ani consecutivi, 2003 și 2004. Ce vă propun aici să vizionați este varianta uncut, varianta integrală imaginată de Tarantino.
Ca mică notă personală, țin minte că am văzut prima parte în anii studenției mele la Sibiu. Eram un avid cititor al revistei de filme Empire, pe care o găseam la British Council, unde îmi petreceam bucăți însemnate de timp, răsfoind reviste, căutând cărți noi de citit și, cel mai important, împrumutând din vasta colecție de casete video pe care consiliul ne-o punea la dispoziție. În revista respectivă, citisem despre faptul că filmul urma să fie în două părți, așa că am mers să îl vizionez înarmat cu această informație. La finalul celor două ore și ceva, odată cu genericul de final, am auzit murmure de protest din partea spectatorilor, care se plângeau: „Atât?” și „Ce se întâmplă mai departe?”.
De unde să încep oare să vorbesc despre acest film? La fel ca alte producții marca Tarantino, filmul este plin ochi de dialoguri memorabile, trademark-ul regizorului de altfel. Orientarea spre acțiune se simte din primul până în ultimul minut, iar Tarantino recunoaște, cu fiecare cadru de acțiune, cât de mult iubește el filmele de acest gen. Avem omagii peste omagii și, în pur spirit Q.T., avem și un reprezentant remarcabil al acestor filme, în persoana lui Sonny Chiba, care a însemnat la fel de mult pentru filmele de arte marțiale cât a însemnat Pam Grier (protagonista din Jackie Brown) pentru filmele blaxploitation. O altă caracteristică a lui Tarantino este împărțirea filmului în capitole, 10 la număr, care nu sunt prezentate în ordine cronologică.
Violența este la ea acasă în acest film, în special în primul volum, în timpul luptei cu Crazy 88, o adevărată bijuterie coreografică marca Yuen Woo-ping, care abandonează CGI-ul în favoarea efectelor practice. Însă Tarantino nu se ferește de la a te scoate din ritm, de exemplu el preferând o secvență animată în stil anime pentru a povesti trecutul tragic al lui O-Ren Ishii.
În ultimul rând (dar nu cel din urmă, hur hur hur), distribuția este fantastică. Este un lucru bine știut că Tarantino, atunci când concepe un film, vizează de la bun început anumiți actori, pe baza cărora își construiește personajele. La fel și aici, The Bride a fost croită după Uma Thurman, pentru care a și amânat filmările, deoarece aceasta era însărcinată. Chiar dacă rolul clasic al lui Bill a fost conceput inițial pentru Warren Beatty, iată că necesitatea cunoașterii artelor marțiale l-a împins pe David Carradine în acest rol, unul dintre cele mai bune din însemnata sa filmografie. Michael Madsen, Michael Parks și Samuel L. Jackson sunt, ca de obicei, nelipsiți din filmele lui Q.T.
Per total, Kill Bill este unul dintre cele mai bune filme de răzbunare, cu scene de acțiune deosebite.
P.S.: În anul domnului 2026, Tarantino ne-a binecuvântat în cele din urmă cu această variantă unificată și pe marile ecrane. acesta fiind exact genul de eveniment pe care un cinefil nu avea cum să-l rateze. Să vezi pe marele ecran maratonul de peste 4 ore — organizat ca la carte, cu tot cu pauză (intermission) la mijloc — schimba complet dinamica vizionării.
Cel mai mare câștig al acestei versiuni extinse proiectate în săli rămâne, fără îndoială, masacrul de la House of Blue Leaves prezentat integral în culori vibrante (fără trecerea pe alb-negru din varianta comercială de Vol. 1), alături de secvența anime extinsă despre trecutul lui O-Ren Ishii. În plus, eliminarea recap-ului de la începutul părții a doua și a cliffhanger-ului dintre ele creează o experiență fluidă, mult mai aproape de ideea originală de epopee marțială a lui Tarantino.
No Comments