Recomandare – musai!
Gen: Comedie, Dramă, Fantezie
Regie: Yorgos Lanthimos
Distribuție: Emma Stone, Mark Ruffalo, Willem Dafoe, Ramy Youssef, Christopher Abbott, Jerrod Carmichael
Durată: 2 h. 21 min.
Rating IMDB: 7.8
Despre: Incredibila poveste a evoluției lui Bella Baxter, o tânără cu minte de copil care se maturizează și se descoperă pe sine într-o călătorie în jurul Europei.
Rant: Trebuie să mărturisesc din start că filmele grecului Lanthimos nu m-au fascinat niciodată, la The Lobster am avut norocul să îl vizionez în starea de spirit potrivită iar The Favourite aproape m-a scos din sala de cinema. Cam la fel erau să stea lucrurile și cu Poor Things dar pe măsură ce trecea timpul, mă simțeam tot mai fascinat de acea lumea bizară, aparte dar și de evoluția personajului central, un rol monumental făcut de Emma Stone, probabil cel mai complex și mai dificil din întreaga sa carieră. E unul dintre acele filme care sunt greu de catalogat, care au propriul șarm odată ce accepți ca acea lume să te cuprindă. Este o comedie cu puternice accente negre, o poveste de dragoste dar mai presus de toate este o poveste de descoperire a sinelui, în care se îmbarcă protagonista.
Numele ei este Bella Baxter iar noi ne aflăm într-o aproximativă epocă victoriană. Domnișoara respectivă crește alături de un doctor desfigurat dar cu o inimă caldă, pe nume Godwin, căruia îi se adresează drept God, dar conotația numelui nu o să o discut aici pentru că nu vreau să divulg prea multe din poveste. Probabil că dacă urmăriți trailerul o să bănuiți ce operă a lui Shelley este omagiată aici, dar cred că mesajul de aici este diferit, protagonista necăutând acceptare și mai degrabă satisfacerea propriilor curiozități. Alături de God și de menajeră, în casă își mai face apariția doctorul McCandles, care aduce un plus de rațiune și romantism în viața Bellei. Dar escrocul Duncan Wedderburn reușește să o facă pe Bella să accepte să fugă în lume cu el, ceea ce urmează fiind o adevărată revoluție sexuală și cognitivă în lumea Bellei. Drumul ei este fascinant și poate că m-am grăbit când am judecat că filmul m-a plictisit, probabil nefiind în starea necesară pentru vizionarea acestuia.
Dar ce este și mai fascinant și probabil lucrul care o să îmi rămâne cel mai adânc întipărit în memorie este cinematografia superbă, decorurile sublime, și chiar și costumele care ne arată evoluția eroinei noastre, de la cămăși simple de noapte la rochiile complexe cu mâneci bufante cu care aceasta alege să se îmbrace. Dialogul este și el acaparant, în special când acesta este folosit pentru a ne arăta evoluția Bellei, care începe cu cuvinte monosilabice și spart de farfurii, la discursuri despre Goethe, socialism și locul unuia în societate. Iar imaginea, așa cum ziceam, la început alb-neagră și cu multe efecte de ochi de pește care ne alienează și ne fac oarecum intruși în acel univers, evoluează spre o coloratură vie, mesmerizantă.
Nu e deloc de mirare că filmul nu doar că a câștigat o căruță de premii până în acest moment, dar este și unul dintre favoriții principali la Oscarurile din acest an. Oh și să nu uit, rolul lui Ruffalo este absolut demențial, și el, aflat precum Emma Stone, la cel mai bun din carieră.
No Comments