Recomandare – musai!
Gen: DC, Super-eroi, Mister, Neo-noir
Regie: Matt Reeves
Distribuție: Robert Pattinson, Zoë Kravitz, Paul Dano, Jeffrey Wright, John Turturro, Peter Sarsgaard, Andy Serkis, Colin Farrell
Durată: 2 h. 55 min.
Rating IMDB: 8.0
Despre: Elita orașului Gotham este luată în vizor de un criminal numit Riddler iar un tânăr Bruce Wayne încearcă să facă lumină în acest șir de crime, în timp ce încearcă să se obișnuiască cu noul său rol de justițiar mascat, Batman.
Rant: The Batman este fără îndoială unul dintre cele mai bune filme ale anului, care, precum Joker, reușește să obțină un succes imens ca film de sine stătător, nu unul care face parte dintr-un univers extins. Inițial acest film trebuia să fie regizat și scris de Ben Affleck, ca parte a contractului său cu cei de la Warner Brothers, și inclus în universul extins DC, dar după ce acesta a luat decizia să părăsească proiectul și să se îndepărteze de acest personaj, Matt Reeves a fost adus pentru a regiza. Cu toate că acesta agrea scenariul lui Affleck, pe care îl vedea mai mult ca pe un film de acțiune, el a dorit să facă lumii cunoscute identitatea inițială a personajului Batman, cea de detectiv suprem, oarecum uitată din 90 încoace, rezultatul fiind un film noir, care adesea aduce aminte a Se7en.
Matt Reeves a compus un nou scenariu cu două direcții constante în minte, una fiind ca personajul central să fie asemănător unui rockstar retras, precum era Kurt Cobain, iar a doua era ca filmul îl va avea pe Pattinson interpretând rolul titular (cu mult înainte ca acesta să testeze măcar pentru film). Astfel, această combinație dă naștere unui Bruce Wayne tânăr, aflat în doar cel de-al doilea său an de vigilantism, încă novice, șovăielnic și cuprins de prea multă furie. Pe parcursul filmului, noi îl urmărim mai mult pe Batman și tentativele acestuia de a dezlega misterul din spatele morților celor din elita orașului, fiecare ridicând o serie nouă de întrebări și suspiciuni. Jocul dintre acesta și The Riddler, jucat fenomenal de Paul Dano, este unul sublim, care ne ține în priză și ne face captivați. The Riddler este chiar bazat pe celebrul Zodiac Killer, enigmaticul ucigaș care a speriat America anilor 60 și care trimitea ziarelor diverse indicii.
Distribuția este fantastică de altfel, procesul de casting nimerind la fix majoritatea rolurilor. Astfel, Zoë Kravitz pe post de Catwoman este miau! combinând atracția senzuală cu ferocitatea, iar Colin Farrell în rol de Penguin este de nerecunoscut, îngropat sub un strat impresionant de prostetice, care îl face pe deoparte amenințător, acesta amintind de gangsterii de odinioară, ba chiar și vorbind cu acel accent specific.
Și dacă ar fi să continui seria de laude, cinematografia este superbă, oferind o multitudine de imagini iconice, care probabil o să rămână în memoria publicului pentru multă vreme de aici încolo. Felul în care Batman folosește umbrele pentru a crea panică pentru răufăcători, este atât de inovator și reconfortant! Iar când silueta lui mătăhăloasă (cei de la departamentul costume au făcut o treabă senzațională făcându-l pe Pattinson să pară incredibil de intimidant atunci când acesta este în modul Batman) începe să se desprindă din sinistrul întuneric, după ce o serie de pași puternici au putut fi auziți, este suficient pentru a le provoca răufăcătorilor panică. Alt element care face cinste unui film noir este ploaia eternă care cade parcă constant peste Gotham, un Gotham care nu mai seamănă defel celui gothic închipuit de Burton în 90 și care până acum a rămas aproximativ constant. Avem de a face cu un Gotham modernizat, dar la fel de plin de cartiere sărace, corupție și mizerie umană la fiecare colț.
Există și loc de mici critici, una în principal la adresa compozitorului Michael Giacchino care cred că nu a reușit să vină cu vreo bucată muzicală care va fi imediat asociată cu acest titlu, acesta folosindu-se de Something in the Way a celor de la Nirvana, ca motiv sonor al momentelor principale. Ar mai exista și câteva mici nemulțumiri la adresa câtorva decizii luate de scenariu, dar acestea sunt incredibil de insignifiante.
Matt Reeves a reușit să readucă gloria unui personaj care intrase oarecum într-un con de umbră, prin decizia de a-i studia începuturile acestuia, de a-l vedea cum crește atât ca persoană publică responsabilă care nu vrea să aibă nimic de a face cu viața socială, dar și ca justițiar mascat, care mai degrabă se comportă precum un detectiv privat decât o bilă de distrugere în masă. Fiind doar începutul unei trilogii deja plănuite, pot să zic că aștept cu nerăbdare să vedem ce ne mai rezervă viitorul, scena de final servind ca un bun antreu în ceea ce privește villainul viitor. Pot să zic că am asistat de asemenea la nașterea unui clasic și cu toate că momentan ezit să îi acord titlul de esențial, pe viitor s-ar putea să fiu nevoit să mă răzgândesc.
No Comments