Recomandare – musai!
Gen: Thriller politic, Biografic
Regie: Woo Min-ho
Distribuție: Lee Byung-hun, Lee Sung-min, Kwak Do-won, Lee Hee-joon
Durată: 1 h. 54 min.
Rating IMDB: 6.9
Despre: Președintele Park era conducătorul totalitar al Coreei de Sud a anilor 70. Secundul președintelui, Kim Gyu-pyeong, era directorul agenției KCIA, o agenție care avea autoritate până și în fața armatei. În mijlocul acestui regim bazat pe frică și intimidare, un fost director al agenției, Park Yong-gak, dezertează în America unde depune mărturie în fața congresului, împotriva regimului dictatorial a lui Park. Pe măsură ce tensiunea se intensifică, la fel se va intensifica și efortul mai multor personaje de a pune mâna pe putere în Coreea de Sud, prin orice mijloace posibile.
Rant: Am reușit să ajung la TIFF anul acesta, special pentru a viziona ultima producție a lui Woo Min-ho – una inclusă pe lista propunerilor coreene de Oscar pentru anul trecut, dar care nu s-a calificat. The Man Standing Next este un thriller politic bazat pe fapte reale, cu un Lee Byung-hun în formă maximă, și o reîntâlnire a regizorului Woo Min-ho cu mai toată distribuția din penultimul său film, The Drug King. De fapt, dacă iei un pic filmografia lui Woo la puricat, vei observa o tendință clară a sa de a face thrillere politice sau filme de spionaj, multe din ele ancorate în realitate.
The Man Standing Next este o adaptare a unei cărți inspirate dintr-un moment important din istoria modernă a Coreei de Sud așa că își permite câteva libertăți creative așa cum o fac mai toate filmele de acest gen. Woo Min-ho reușește să țeasă o intrigă solidă, care te va ține în suspans până la final, în ciuda pasului deliberat mai încet al primului act, care servește a ne acomoda cu personajele și cu settingul geo-politic. În prim plan se află Kim Gyu-pyeong, cel mai apropiat om al președintelui Park, și relația oscilantă pe care cei doi se pare că o au. Park îi dă mână liberă lui Kim de a se ocupa așa cum crede de cuviință de problema pe care o reprezenta fostul director KCIA, Park Yong-gak, care dezertase în America de unde dorea să își publice memoriile care incriminau regimul corupt al președintelui Park. Kim însă nu este singurul care are atenția președintelui, de ea bucurându-se și șeful securității și garda sa de corp Kwak Sang-cheo, un tip disperat de a ajunge în putere, indiferent pe câte cadavre trebuie să calce. Acest joc pentru putere devine din ce în ce mai intens, pe măsură ce Kim devine tot mai trădat de acțiunile președintelui, care începe să îl favorizeze pe Kwak și politica dură a acestuia, în special în ce privește represaliile revoltei studențești din Busan, aceasta fiind și catalistul care îl va face pe Kim să se decidă asupra poziției pe care va trebui să o adopte.
Și cum ziceam mai sus, filmul adaptează evenimente reale așa că pasionaților de istorie nu o să le fie greu să recunoască pe cine au fost bazate aceste personaje – Președintele Park fiind al treilea președinte al Coreei, Park Chung-hee, Kim Gyu-pyeong fiind bazat pe Kim Jae-gyu în timp ce fostul director KCIA Park Yong-gak este bazat pe Kim Hyong-uk iar șeful securității prezidențiale Kwak Sang-cheo pe bodyguardul loial al președintelui Cha Ji-chul.
Cu toate că nu se pretează la fel de bine unei piețe internaționale așa cum a făcut-o Parasite cu un an înaintea sa, The Man Standing Next este un film cu o identitate clară, care va face șoaptele din umbra puterii să devină interesante și care reușește să creeze un suspans real, suplinit de o coloană sonoră eficientă dar și de un joc actoricesc sublim din partea lui Lee Byung-hun, care reușește să surprindă foarte bine frământarea internă a lui Kim, expunând perfect dorința sa contrastantă de a servi țara și de a rămâne loial președintelui. El este ajutat de nume consacrate din cinematografia coreeană precum Kwak Do-won (polițistul rural din The Wailing) și pe Lee Sung-min (din The Witness, un alt film coreean prezentat la TIFF cu câțiva ani în urmă).
Fiind prima mea experiență la TIFF, va trebui să menționez că am fost plăcut impresionat de organizare și că sper că o să mai am ocazia să ajung pe acolo și la viitoarele ediții.
No Comments