Recomandare – musai!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune, Fantezie
Regie: Destin Daniel Cretton
Distribuție: Simu Liu, Awkwafina, Meng’er Zhang, Fala Chen, Florian Munteanu, Benedict Wong, Michelle Yeoh, Ben Kingsley, Tony Leung
Durată: 2 h. 12 min.
Rating IMDB: 7.3
Despre: Shaun pare un tânăr obișnuit din San Francisco, care își trăiește viața fără mari griji alături de cea mai bună prietenă a sa, Katy. Totul se schimbă radical în timpul unui atac brutal dintr-un autobuz, când Katy descoperă adevărata lui identitate: Shaun este de fapt Shang-Chi, fiul și moștenitorul temutului Wenwu (păstrătorul celor Zece Inele). Crescut și antrenat încă din copilărie pentru a deveni un asasin letal, Shang-Chi este forțat să reintre în lumea din care fugise și să-și înfrunte tatăl consumat de durerea pierderii soției, descoperindu-și în cele din urmă adevărata menire.
Rant: Formula Marvel a devenit ultra-cunoscută, mai ales când majoritatea producțiilor urmează aceeași structură narativă verificată. De obicei ies de la cinema mulțumit că rețeta a funcționat, dar cu o ușoară strângere de inimă că nu am văzut ceva cu adevărat nou. Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings, deși aplică această formulă, o face într-un mod atât de fin și discret încât, pe la jumătatea proiecției, te poți întreba legitim: „ăsta chiar e un film Marvel?”.
Pelicula marchează o serie de premiere importante: este primul titlu din universul cinematografic cu o distribuție majoritar asiatică, reprezintă primul blockbuster comercial al regizorului Destin Daniel Cretton (cunoscut anterior pentru dramele sale indie), marchează primul rol principal major pentru Simu Liu și aduce primul rol vorbit în engleză pentru legendarul actor din Hong Kong, Tony Leung. În plus, este și primul film din Phase 4 care începe să traseze o direcție narativă nouă pentru MCU, în condițiile în care Spider-Man: Far From Home a funcționat doar ca un epilog al Phase 3, iar Black Widow a fost o privire în urmă asupra unui personaj a cărui soartă era deja pecetluită.
Producția introduce o dimensiune mistică și fantastică inspirată din folclorul oriental, conectându-se totodată inteligent la continuitatea universului (deși ar fi putut funcționa la fel de bine ca o poveste de sine stătătoare). Merită amintită și originea personajului: creat inițial în benzile desenate ca urmare a fascinației lui Stan Lee pentru artele marțiale și modelat după Bruce Lee, Shang-Chi avea în benzile desenate un tată ale cărui conotații rasiste (Fu Manchu) au determinat Marvel să renunțe la el. În film, figura paternă este înlocuită cu Wenwu / Mandarinul, un antagonist legat istoric de universul Iron Man. Aici, cele zece inele magice au fost reinterpretate ca brățări de luptă specifice stilului Hung Ga (asemănătoare celor din Kung Fu Hustle, o sursă declarată de inspirație), iar legătura cu Iron Man 3 este consolidată prin reintroducerea simpaticului actor Trevor Slattery (Ben Kingsley).
Dincolo de spectacolul vizual, filmul rămâne o poveste matură despre pierdere, doliu și contrastul dintre filozofia vestică și cea estică în privința acceptării morții. Este, în esență, un omagiu adus cinematografiei chinezești transpus la nivelul unui buget hollywoodian. În plus, producția tratează cu respect și autenticitate cultura chinezo-americană, presărând mici detalii autentice — de la descălțatul obligatoriu la intrarea în casă și mesele de familie, până la presiunea bunicilor privind căsătoria sau menționarea subtilă a termenului ABC (American-born Chinese).
Shaun și Katy (interpretată excelent de Awkwafina, responsabilă cu momentele comice și cu rolul de ancoră pentru public) au o chimie naturală, amintind de prieteni vechi care ar face orice unul pentru celălalt. Totuși, inima filmului bate pentru personajul lui Tony Leung. Wenwu este un antagonist profund și umanizat, care comunică enorm prin minimalism: o simplă privire sau un gest reținut transmit decenii de durere și dor. Alături de Loki, Wenwu devine unul dintre cei mai complecși antagoniști din întregul MCU. Apariția românului Florian Munteanu în rolul lui Razor Fist aduce o prezență fizică impunătoare, chiar dacă rolul este unul eminamente executiv, în timp ce Meng’er Zhang (Xu Xialing) livrează o interpretare solidă, chiar dacă personajul ei merita mai mult spațiu de desfășurare.
Coregrafiile bătăliilor sunt superbe și aduc omagii marilor clasice ale genului: secvența dintre Wenwu și Ying Li evocă poezia vizuală din Crouching Tiger, Hidden Dragon și paleta cromatică din Hero, în timp ce lupta din autobuz amintește de umorul fizic al lui Jackie Chan și de dinamismul seriei Ip Man cu Donnie Yen.
Dacă The Suicide Squad a fost surpriza plăcută a celor de la DC, Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings este dovada că Marvel încă poate livra producții proaspete, spectaculoase și pline de inimă.
O aventură orientală spectaculoasă, cu scene de luptă memorabile și un antagonist excepțional.
No Comments