Topul maroniu al rușinii
Fie că le-am așteptat cu interes, în mare parte prostit fiind de câte vreun trailer bine realizat, sau de promisiunea că o anumită combinație de actori plus anumiți regizori sau scenariști vor scoate neapărat ceva conținut de calitate, fie au fost efectiv de o calitate proastă și am uitat că le-am văzut sau am regretat timpul pierdut cu ele, acestea sunt filmele care nu au făcut onoare lui 2019. Încep cu o suită de filme de la Netflix, semn clar că nu tot ce produc ei este conținut de calitate (ar fi chiar culmea să fie așa) și că între multe izuri de parfum mai trag și câte o bășină necontrolată.
10. Rim of the World – Un film care absoarbe neuronii celor care îl vizionează, poate mai jos de atât puteam găsi doar filmul 5 Gang. Umor pueril și o atitudine generală de hei-rup, m-a făcut să uit instant că am văzut acest film.
9. 6 Underground – Aici recunosc, este vina mea că am fost hyped pentru existența lui. E acel gen de film pe care îl vezi și riști să nu rămâi cu prea multe după ce l-ai văzut? Ah a fost și Dave Franco în el? Bun pentru toate cele 5 minute. Era totuși Bay-hem total, plus Reynolds și scenariștii lui Deadpool, aveau toate șansele să facă ceva memorabil.
8b. Polar – Ăsta a fost un film chiar interesant pe hârtie, venit parcă să ne facă în ciudă că nu l-am primit pe Mads în rol de Witcher. Ce promitea a fi însă o excursie nebună în lumea asasinilor de top, a sfârșit a fi ceva vag semi-decent, ca o ciorbă reîncălzită dar lipsită complet de gust. Păcat, cu puțină atenție, putea ieși chiar o franciză interesantă.
8a. Point Blank – Al patrulea film de pe Netflix din lista asta, semn că în ciuda câtorva filme geniale, ei se pretează la a produce aceleași porcării de prost gust, de data asta o adaptare a unui film chiar interesant, plin de suspans și scene de acțiune furibunde, exact ce a lipsit acestui film. 
7. Rambo: Last Blood – În afară de filmul original care prezenta drama unui veteran cu PTSD confruntat de niște forțe de poliție locale corupte, restul filmelor cu Rambo au devenit niște băi glorificate de sânge învelite într-un mesaj politic de actualitate pentru vremea respectivă. Dacă în doi erau luați în vizor rușii, în trei afganii iar în patru Juntele militare din Burma, iată că în acest cântec de lebădă (mai degrabă cârâit de cioară) John Rambo ia în colimator grupările de traficanți de oameni mexicane, într-un exercițiu de gore-porn ce te va lăsa desensibilizat și imun la astfel de producții.
6. Holmes & Watson – a fost primul film vizionat la cinema anul acesta și iată că, din păcate a fost și unul dintre cele mai proaste. Cu toate că Ferrell și Reilly sunt doi dintre cei mai amuzanți oameni din comedie la ora actuală, acest film este un rahat de câine lipsit de cel mai elementar simț al umorului, o prostie interminabilă greu de digerat.
5. Men in Black: International – reprezintă în viziunea producătorilor ocazia relansării francizei, în punctul meu de vedere reprezintă doar ultimul cui în sicriul ei. Un film chinuit, care nu aduce nimic nou seriei, cu mult inferior trilogiei originale.
4. Hellboy – Singurul lucru pozitiv ce a rămas după această tristă tentativă este că David Harbour a chiar încercat, deseori reușind să aducă personajul la viață. Ceea ce este cu adevărat uimitor este cum s-a putut, cu tehnologia din 2019, să se facă un film de o calitate tehnică net inferioară celor din 2004, respectiv 2008, iar Ron Perlman în costumul său din latex, să arate mai demonic decât Harbour în ce mama supărării l-or fi îmbrăcat ăștia.
3. Dark Fate – Vine Cameron înapoi și salvează franciza! Poate ăsta ar fi trebuit să fie scenariul filmului, și cred că ar fi fost mult mai reușit decât să îl ai pe Cameron producător, pe Linda Hamilton și pe Arnie împreună după atâția ani, practic toate condițiile să îți iasă ceva minunat, și tu să reușești să te împuști în picior pentru a nu știu câta oară?! Filmul este plictisitor, repetitiv, nu face decât să urăști și mai mult franciza, în ciuda sclipirilor de parcă, parcă ar mai putea ceva.
2. Dark Phoenix – Trist mod de a-ți încheia seria de filme. X-men-ul al celor de la Fox a ajuns la linia de sosire fără suflu, cu limba scoasă de un metru. Așteptăm acuma mâna miraculoasă a celor de la Marvel pentru a integra, așa cum doar ei știu să o facă, aceste personaje în universul comun MCU. Personal abia aștept ca și Fantastic Four să li se alăture, astfel reîntregind multe din poveștile rămase nespuse.
1. Star Wars: Episode IX – The Rise of Skywalker – Nu neapărat slab, i-am dat decent, dar un film făcut cu fan-service la greu, deseori în detrimentul unei povești coerente, sau a unor decizii logice ale personajelor. Multe chestii se simt fușerite, altele implementate doar ca să ajute scenariul în desele momente de impas în care au intrat creatorii. Cred că am ieșit de la film cu mai multe semne de întrebare decât am intrat, per total fiind o experiență tristă, dezamăgitoare, suficientă cât să câștige dezamăgirea anului.
Dar stai! Nu e gata! Adevărații câștigători își fac apariția doar pe final și sunt…:
Marele Câștigător – Disney și toate remake-urile live-action inutile!!
Marele Marele Câștigător – CATS!!!! Probabil cea mai mare mizerie a anului pe care încă nu am văzut-o (că nu a apărut încă la noi) și pe care nu o să o văd nici plătit pentru că nu există suficient detergent în lume să îmi spele ochii după vizionare!!
No Comments