Loading...

Retrospectiva 2021

by Adrian Solomon, decembrie 31, 2021

Trecând prin revistă articolele din anii trecuți, observ că fiecare final de an mă surprinde cu cât de repede a trecut anul respectiv, iar 2021 nu face excepție de la acel sentiment, parcă mai ieri adunam cele mai bune filme din 2021 pentru a le așeza într-un top aproximativ și subiectiv.

Față de 2020, un an marcat de stat în casă excesiv și cinematografe închise, 2021 și-a deschis larg porțile cinematografelor, dar a și continuat să trimită o mulțime de filme direct serviciilor de streaming, spectatorii având mai mereu opțiunea secundară de a sta acasă pentru a vedea filmele noi. Dacă Warner Brothers s-a ținut de promisiunea făcută la finele anului trecut și a lansat tot ce a avut nou atât în cinematografe cât și pe serviciul lor de streaming, HBO Max, Disney s-a lovit de protestul actorilor, în principal a lui Scarlett Johansson, care i-a dat în judecată cu promptitudine după ce lansarea lui Black Widow atât la cinema cât și pe Disney + i-a scos actriței din buzunar o sumă importantă de bani care urma să îi revină din încasările de la box-office. Drept concluzie, casa șoarecului fermecat s-a rezumat la a-și trimite filmele doar în cinematografe.

Serialele care au apărut în acest an au ridicat, dacă se mai putea, ștacheta calitativă cu care marile studiouri oricum ne obișnuiseră deja, chiar dacă nu toate s-au ridicat la mărimea investiției (mă uit la tine Cowboy Bebop care ai fost anulat după doar un sezon în ciuda sacilor de bani investiți în tine). Au surprins serialele coreene care brusc au devenit o senzație virală, interesul pentru ele crescând enorm în urma succesului fulminant și la nivel global obținut de Squid Games și mai apoi de Hellbound. Și îmi permit să includ aici la seriale și mica mea plăcere, aș zice, nevinovată, și anume animeurile, care au avut un an senzațional care greu mai poate fi egalat, din a cărui pluton fruntaș se desprinde fenomenalul Odd Taxi, o mică bijuterie narativă.

Top seriale TV

Aș dori să subliniez că anul acesta au debutat multe seriale bune doar că din păcate nu am găsit suficient timp să văd tot ce mi-aș fi dorit. Am apucat să vizionăm mai mult lucrurile care ne-au interesat sau care au făcut vâlvă în mediul online, dar probabil o să vină o vreme când le vom viziona și le vom recomanda pe toate. Pe lista serialelor bune pe care le-am ratat, se regăsesc următoarele titluri:

  • The Mare of Eastown (o dramă /detective story și un rol definitoriu pentru Kate Winslet),
  • Reservation Dogs (o comedie cu fler produsă de Taika Waititi, despre o gașcă de mici pungași dintr-o rezervație),
  • Heels (o drama despre subiectul meu favorit – wrestling, despre doi frați care se chinuie să facă viabilă o promoție independentă de wrestling),
  • Yellowjackets (un melanj uluitor de genuri cu o distribuție pe măsură),
  • Maid (un serial sensibil și emoționant),
  • White Lotus (o comedie neagră de cea mai bună calitate și o distribuție ansamblu fenomenală),
  • The Foundation (mult anticipata adaptare a cărților omonime ale lui Asimov),
  • Midnight Mass (un serial horror fascinant de la unul dintre maeștrii contemporani ai genului, Mike Flannigan).

7. Wheel of Time (Amazon Prime) este una din multele producții ambițioase fantasy pe care studiourile mari au început să le producă în speranța de a da peste noul Game of Thrones. Fanii cărților lui Robert Jordan vor fi încântați de acuratețea serialului iar fanii fantasy se vor delecta cu o nouă poveste despre oameni aleși, magie, creaturi fantastice, toate într-un decor extraordinar.

6. Wandavision/The Falcon and the Winter Soldier/Loki/What If?/Hawkeye (Disney +) Disney și Marvel au dat lovitura cu transpunerea universului MCU în formă serializată, dând astfel ocazia unor personaje mai mărunte din filmele lor să aibă momentele de glorie și să vină cu povești care vor conta în marea schemă a lucrurilor. Toate introduc personaje noi sau găsesc soluționarea unor conflicte apărute în filme: Monica Rambeau este introdusă în Wandavision și va apărea in The Marvels, povestea lui Yelena Belova din Black Widow își are deznodământul în Hawkeye iar un anume episod din What If? ne spune originea unui caracter surpriză din viitorul Doctor Strange: The Multiverse of Madness. Le-am pus pe toate grămadă pentru că altfel topul ar fi fost compus doar din acestea dar dacă ar fi să aleg unul mai meritoriu dintre ele aș zice că Wandavision este cel mai creativ, cel puțin pentru primele episoade care sunt prezentate sub formă de seriale sit-com iar Loki este cel mai bun în general – și pentru că evenimentele de aici par a influența cel mai mult întreaga soartă a MCU, practic introducând noul erou negativ care îi va lua locul lui Thanos.

5. Hellbound (Netflix) este o nouă producție coreeană care a venit puternic pe urmele succesului lui Squid Game, fiind o dramă socială cu accente de thriller supranatural, care propune un scenariu în care îngeri apăruți din neant oferă profeții oamenilor, după care aceștia mor la data anunțată, pentru ca mai apoi să schimbe focusul asupra unei religii care se conturează în jurul acestor incidente, și cum ajunge acea religie să controleze prin frică, o țară întreagă.

4. Only Murders in the Building (hulu) surprinzătoarea reuniune a celor doi Martin – Steve și Short, un serial whodunnit apărut parcă de nicăieri dar care și-a câștigat repede un loc în inima fanilor, precum și un sezon secund.

3. Squid Game (Netflix) este serialul care a pus K-drama pe hartă, a făcut online-ul să vuiască, devenind unul dintre cele mai fulminante și răspândite fenomene ale acestui an, la egalitate cu variantele Delta și Omicron ale COVID-ului. Lăsând gluma la o parte, Squid Game, o combinație între Battle Royale și orice alt film apărut pe această temă, a fost un comentariu acid la adresa inegalității de clasă din Coreea de Sud, dar care va rămâne în mintea colectivă prin jocurile jucate, cărora li se adaugă o întorsătură extrem de sângeroasă și finală.

2. Invincible (Amazon Prime) dați-vă la o parte MCU, DC sau The Boys, acest serial este serialul definitoriu cu super-eroi a lui 2021, o poveste relatabilă despre adolescență, un coming-of-age în care în loc de prima iubire și coșuri pe față, adolescentul află că are super-puteri, moștenite de la tatăl său, cel mai puternic super-erou și apărătorul Pământului. Este o poveste cu multe întorsături de situație, unul dintre cele mai sângeroase finaluri de prim episod făcute vreodată, care te va lăsa cu gura larg deschisă, ca să nu mai zic de finalul sezonului, de parcă ambiția principală a producătorilor, pe lângă să strângă un talent actoricesc impresionant, a fost să facă serialul cu cele mai multe OMG și WTF. Și zic că le-a reușit din plin. Cu siguranță ar fi fost serialul anului dacă nu ar fi apărut …

1. Arcane (Netflix) este fără îndoială cea mai bună chestie serializată, vizionată anul acesta. Și nu doar că am fost de atâția ani ai jocului din care se inspiră (cu siguranță a ajutat la hype-ul inițial) dar pentru că încă de la primele imagini, realizezi că vezi un produs competent scris, cu o grafică sublimă, nicidecum un produs leneș ca mai toate adaptările de jocuri. Povestea celor două surori, care oglindește la rându-i povestea celor două orașe în care acestea locuiesc, a fost una magistral compusă, care nu doar ne face să ne dorim mai mult (deja sezonul 2 începe să fie dezvoltat) dar ne face să dorim să vedem și celelalte colțuri ale acestei lumi fascinante. Arcane este rezultatul atunci când un studio își permite să dea frâu creativ celor care au conceput povestea și nu sunt aduși oameni care nu au nici o legătură prealabilă cu universul și puși să facă un produs bazat pe acesta. 

Top filme 2021

Dacă la jumătate anului mă lamentam că nu am suficiente filme să constitui un top 10, jumătatea secundă a livrat consistent producții de calitate de toate genurile, de la block-bustere la filme indie, de la comedii, la filme de acțiune și musicaluri. Ca de obicei, nu am apucat să vedem chiar tot ce ne-am propus să vedem și de care am auzit că ar merita un loc în topul final. Între aceste producții aș include: The Green Knight, In the Heights, West Side Story, Drive My Car, Pig, The Hand of God, Spencer dar și Nightmare Alley și Licorice Pizza care încă nu și-au croit drum spre țara noastră. Ca de obicei, criteriul principal de selecție este ca data oficială de lansare în România să fie în 2021, iar producțiile care nu sunt lansate la noi în țară, să fie și ele lansate în acest an.

20. Shang Chi and the Legend of the Ten Rings (3 septembrie) Nu e cel mai bun film MCU din cele apărute în Phase 4, dar introduce destul de draguț lumea mistică orientală și ai săi eroi și ticăloși, dar cel mai important avem scene de kung-fu, un film semi wuxia și pe incomparabilul Tony Leung.

19. Riders of Justice (23 iulie – TIFF) este un mic cheat, pentru că practic filmul a apărut de anul trecut, dar la noi în țară a aterizat odată cu TIFF-ul de la Cluj. Mads Mikkelsen, un colaborator frecvent al regizorului, revine la rădăcinile sale nordice într-o dramă / film de acțiune care nu e nici una nici alta, dar care reușește să te țină în priză.

18. Don’t Look Up (24 decembrie – Netflix) este subiectul de discuție cel mai controversat al acestui sfârșit de an, darul de Crăciun care continuă să dea. O satiră politică pe care unii o vor așa, alții o văd altcumva, cert este că ce se prezintă nu este departe de adevăr iar rezultatul final reușește să întristeze pe toată lumea.

17. Wrath of Man (23 iulie) după ce Guy Ritchie și-a încercat mâna cu alte genuri de filme, el a revenit pentru puțin timp la genul care l-a consacrat – british crime movies, pentru ca aici să o ia din nou într-o direcție total atipică, un crime thriller excepțional cu un Jason Statham în formă mare.

16. The Mitchells vs. The Machines(30 aprilie – Netflix) dintre toate animațiile de anul acesta (Disney a venit cu frumusețea de Raya and the Last Dragon iar Pixar a venit cu romanticul Luca), cea de față a fost cea care a reușit să mă binedispună cel mai mult, prin frenezia de care a dat dovadă, prin povestea de familie care brusc se transformă în Terminator, totul într-o prezentare ce aduce aminte de celelalte creații ale duetului Phil Lord și Chris Miller.

15. Judas and the Black Messiah (12 februarie – HBO Max, fără lansare în România) mandatoriul film de Oscar care prezintă problemele minorităților americane, în cazul de față viața și moartea carismaticului lider al Panterelor Negre, precum și omul care l-a trădat, două roluri emblematice pentru Daniel Kaluuya și Lakeith Stanfield, primul fiind și recompensat cu Oscar pentru rol secundar.

14. Free Guy (13 august) dacă Nobody a fost surpriza anului pentru mine, filmul de față a fost surpriza verii, o comedie meta, spumoasă și plină de energie, aidoma protagonistului Ryan Reynolds, aflat în mare vervă în acest an.

13. Bo Burnham: Inside (30 mai – Netflix) poate că este oarecum eronată includerea sa aici pe motive tehnice, el fiind un special Netflix nu un film, dar am decis până la urmă că Bo a făcut un, în cuvintele sale „whatever this is” (ce-o mai fi și asta), în care a prezentat cu minuțiozitate mai toate stările prin care am trecut cu toți în această dezolantă și deprimantă pandemie, cu lockdownurile sale, reușind un produs unic, o vizionare aproape obligatorie.

12. House of Gucci (26 noiembrie) lung și nefocusat, acest efort regizoral din partea veneratului Ridley Scott nu a trecut nebăgat în seamă, grație jocului actoricesc spectaculos al tuturor celor implicați, în special Jared Leto, care a reușit să divizeze întreaga audiență prin interpretarea sa pe alocuri bizară, bufă și patetică a lui Paolo Gucci.

11. The Suicide Squad (6 august) când DC și-a pierdut toată speranța și a trebuit să cotrobăiască prin tabăra adversă pentru un regizor liber de contract, aceștia l-au găsit pe James Gunn, proaspăt eliberat de Disney în urma unui scandal, care a pus în acest film întreaga sa experiență plus că și-a adus și colaboratorii săi de suflet, și a reușit să implementeze din nou rețeta din spatele succesului Guardians of the Galaxy, reușind să le ofere celor de la DC un adevărat hit.

10. No Sudden Move (1 iulie – HBO Max, fără lansare în România) dacă vă plac filmele noir, distribuțiile de ansamblu și în general filmele lui Steven Soderbergh, sper că nu ați ratat acest film, în care o mână de pungași umblă după o sumă mare de bani, și încearcă să se fraierească unul pe celălalt între timp.

9. The Last Duel (15 octombrie) al doilea film a lui Ridley Scott de pe listă, de fapt primul dacă ar fi să o luăm cronologic, acest film bazat pe scenariul lui Affleck și Damon se prezintă mult mai bine decât Gucci, rezultând un adevărat thriller istoric, o poveste despre un viol văzută din perspective diferite, și o reprezentare fără perdele a misoginiei medievale.

8. I Care A Lot (19 februarie – Netflix) cu siguranță că personajul lui Rosamund Pike din acest film o egalează și o lasă cu mult în urmă pe cel făcut de ea în Gone Girl. Pike interpretează aici  o scursură a societății fără nici o calitate pozitivă care abuzează de bătrânii vulnerabili, lăsându-i singuri prin sanatorii și golindu-le conturile de bani, într-un film în care, asemenea alegerilor politic de la noi, nu ai cu cine să ții, toți fiind corupți moral.

7. No Time to Die (1 octombrie) reprezintă ultimul prilej pentru a-l vedea pe Daniel Craig în postura de James Bond, un rol care l-a propulsat în stratosferă, dar pentru care și și-a pierdut efectiv câțiva ani din viață, cu toate accidentările la care a fost supus. Seria de filme Bond ale lui Craig au rescris practic personajul și au regândit felul episodic în care era prezentată povestea, No Time to Die reușind să încheie în mod elogios epopeea acestuia, permițându-ne să ne luăm un rămas bun emoționant.

6. King Richard (19 noiembrie) aduce un Will Smith în zi de grație pe post de Richard Williams, tatăl viitoarelor campioane de tenis, Venus și Serena Williams. O biografie caldă, care prezintă determinarea unui om, precum și lupta purtată de acesta pentru recunoașterea fetelor sale.

5. Nobody (26 martie, fără lansare în România) surprinde nu atât prin premiza deja fumată (doar anul acesta au fost 3 sau 4 filme care variau pe povestea asasinului a la John Wick) ci prin ideea aparent genială de a-l distribui pe comicul Bob Odenkirk, cunoscut în special grație rolului avocatului pămpălău Saul Goodman din Better Call Saul,  pe post de ucigaș extrem de eficient, retras din viața respectivă, care pozează drept familist pacifist de care râde toată lumea. Rolul îi vine lui Bob ca o mănușă iar scena în care bate în autobuz cinci martalogi ruși, este cu ușurința cea mai bună scenă de acțiune a anului.

4. tick, tick… BOOM! (19 noiembrie – Netflix) este unul dintre puținele filme bune provenite pe filiera Netflix, care prezintă musicalul semi-autobiografic făcut de și despre compozitorul celebrului Rent. Jonathan Larson, căci despre el este vorba, se află prins într-o criză existențială aparent fără margini, și este interpretat foarte bine de Andrew Garfield, care surprinde aici prin versatilitatea sa de actor / cântăreț. În mod clar, filmul lui Lin Manuel Miranda este una dintre surprizele plăcute ale anului.

3. The Power of the Dog (1 decembrie – Netflix) este cu siguranță filmul care îi va răsplăti cel mai mult pe cei răbdători, deoarece ai nevoie de răbdare pentru a parcurge acest film la pasul glacial impus de el, dar pe parcurs vei descoperi un rol de excepție făcut de Benedict Cumberbatch precum și un regizor matur, meticulos, care se folosește și de ultima fărâmă de sunet sau imagine pentru a-și spune povestea.

2. Spider-Man: No Way Home (17 decembrie) sau cum să faci în 2021 un film onest cu și despre super-eroi, fără a insera mesaje woke, fără a emascula protagoniștii și fără a profana conținutul sursă. Jon Watts reușește să facă toate astea chiar și mai multe, reușind să îngrămădească multe personaje fără a le face să se calce pe degete, și cel mai important, reușind să facă săli întregi de oameni să se entuziasmeze față de ceea ce se întâmplă pe ecran. Este povestea definitivă a lui Spider-man și a trecerii acestuia de la adolescență la maturitate, precum și încheierea multor fire narative lăsate deschise de toate celelalte filme Spider-Man din trecut.

1. Dune: Part One (22 octombrie) este cea mai bună adaptare a cărții lui Herbert, precum și o nouă flexare de mușchi a lui Villneuve, care ține să ne arate cât de mult iubește genul S. F., și mai presus de atâta, că poate adapta și ceea ce era considerat neadaptabil. O imagine superbă cu decoruri încântătoare și o distribuție pe măsură, vin să completeze ceea ce îndrăznesc să consider a fi capodopera vizuală a anului.

Cu bune cu rele acesta a fost 2021 pentru noi, personal așteptăm un 2022 mai bun, mai interesant și de ce nu, mai ofertant din punct de vedere cinematografic. Vă urăm la mulți ani și vizionare plăcută!

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email